Simpozion

Creștinismul în postcomunism (1989-2019) Tranziție-terapie-tendințe

Iași, 15 - 17 Mai 2019

Context și justificare

Ajuns la a șaptea ediție, Simpozionul Internațional „Dumitru Stăniloae” de la Iași reunește și de data aceasta teologi, istorici, sociologi, psihologi, clerici și laici, profesori din țară și cercetători din străinătate. Tema din 2019 nu reprezintă o simplă reverență în fața calendarului: se împlinesc trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, dar asta nu este tot. Sunt 30 de ani de navigație pe mările furtunoase ale tranziției, cu escale neprevăzute, cu tentative repetate de schimbare a cursului, cu momente de răzbunare a abuzivilor dictatoriali față de credulii democrației, cu campanii ordinare de manipulare, dar nu mai puțin eficiente, cu nopți întunecate, fără stele, așadar fără repere, cu ore și zile în care am stat cu sufletul la gură, cu instigatori de meserie, cu revolte la bord, cu victime. Da, cu trupuri inerte care au jalonat bucuria noastră de a fi de azi, de acum.

Violențelor de tot felul care însoțesc fidel orice formă de teroare sau robie ar trebui să le corespundă o terapie pe măsură. Cât mai simplu spus, dincolo de complexitatea reală a proceselor intime și colective deopotrivă, este limpede că nu poți ieși dintr-un experiment dezumanizant fără să ai pierderi fundamentale legate atât de definiția, doar aparent teoretică, a omului, cât și de practica zilnică a recunoașterii umanității. Or, comunismul se prelungește în post-comunism tocmai prin acest deficit antropologic, prin faptul că cetățeanul nu se află în centrul exercițiului puterii, așa cum pacientul nu este în centrul sistemului de sănătate, elevul în cel de educație sau petentul în cel de justiție. Boala din totalitarism rămâne contagioasă în plină libertate care riscă să rămână formală, pur exterioară, neasumată interior. 

Sigur, legat de tendințele care se prefigurează, numărul speranțelor este concurat, până la sufocare, de cel al temerilor. Păstrând calea de mijloc între nădejde și realism, sunt, omenește vorbind, cel puțin două teme care se vor accentua în vremea ce va să vină. Prima: cearta cu Dumnezeu. La trei decenii de la căderea dictaturii atee, nu mai credeam că ateismul ca atare va reveni în forță. Fără constrângeri fizice, dar prin paragrafe de lege, corectitudini politice și alte mijloace, cetățeanul este rupt de credincios, reconfirmând astfel antropologia pocită de care speram să fi scăpat. A doua temă, care o agravează pe prima: raportarea la noile tehnologii, la progresele demiurgice ale aceluiași om care se fălește, care vrea să demonstreze că poate fi (aproape) ca Dumnezeu: stăpân al vieții.  

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter-ul Simpozionului Stăniloae, pentru a primi ultimele noutăți!
The subscriber's email address.