Simpozion internațional

Martiriu și Memorie din România comunistă

Iași, 4 - 6 Mai 2017

Memoria(lizarea) ca vector de asumare a victimelor comunismului Studiu de caz: Râpa robilor Aiud

Comunismul a reprezentat, în primul rând, apologia crimei ca instrument politic. Alături de genocidul împotriva adversarilor construiți ideologic, regimurile comuniste au practicat și „memoricidul”, ce viza eliminarea principalului obstacol în calea construirii „omului nou” – memoria, ca vehicul identitar.

Căderea comunismului a fost urmată de un puternic val recuperator al memoriei deopotrivă încarcerate şi carcerale. Literatura de detenţie și mărturiile orale au inundat dezbaterea publică după 1989 ca urmare a demersului de regăsire identitară prin care trecea societatea românească. Efortul editorial a fost dublat de unul anamnetic, prin care supraviețuitorii închisorilor, sprijiniți de societatea civilă, au cultivat memoria celor care au murit în Gulagul românesc.

Cercetarea își propune să analizeze cazul memoriei închisorii Aiud (Monumentul Râpa Robilor și noul Complex memorial) în contextul general al politicilor memoriale dedicate victimelor comunismului, și va avea în vedere următoarele aspecte: locuri ale memoriei, actori implicați, evoluție, forme de manifestare, influențe ideologice, pericolele memoriei, susținere publică, dar mai ales componenta religioasă a memorializării și modul cum Biserica s-a raport la acest efort.

Video

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter-ul Simpozionului Stăniloae, pentru a primi ultimele noutăți!
The subscriber's email address.