Lucrarea de față poate fi privită ca un exercițiu comparatist, întrucât, ultimativ, urmărește transferarea semnificațiilor mitului biblic al Turnului Babel (Facerea, 11:1-9) către conotațiile subtil-creștine ale uneia dintre capodoperele literaturii mondiale, Hamlet, aparținându-i dramaturgului englez William Shakespeare. Orgoliul nemăsurat al mesopotamienilor antici de a construi un oraș paradisiac, numit, simbolic, în limba lor, Babilon (bab-ilani = „poarta zeilor”), care să fie particularizat de o construcție neasemuită, Turnul Babel, construcție înaltă până la cer și dincolo de el (bab-ilu = „poarta lui Dumnezeu”), constiuie o provocare absolută a limitelor condiției umane, denumită, în cultura greacă antică, hybris. Prin sfidarea propriilor limite, adică prin hybris, omul se transformă în personaj tragic, întrând în antagonisme insurmontabile și primind astfel pedeapsa divină. Așa se întâmplă și cu constructorii turnului mitic, cărora Dumnezeu le ia darul limbii unice și le amestecă graiurile. Nemaiînțelegându-se, ei abandonează straniul edificiu și, ulterior, dispar de pe fața pământului. În alt plan, dar în mod consistent similar, în celebra tragedie de la începutul secolului al XVII-lea, scrisă de William Shakespeare, Hamlet, vedem tot două intervale separate de hybris: vechea lume a legii talionului (care, se pare, ține în echilibru, paradoxal, și universul european restructurat, botezat adică în numele lui Hristos) și lumea nouă a iertării creștine (care sugerează, în filozofia personajelor din piesă, doar un principiu filozofic și nu o regulă de viață). Hybris-ul ilustrează actul răzbunării ce străbate, alegoric, întregul text shakespearian, de la debut și până în final. Prin considerarea „răzbunării” drept regulă fundamentală pentru păstrarea echilibrului piramidei medievale, lumea lui Hamlet (ironic, profund creștină în convingerile etalate, după cum observam deja) își construiește propriul Turn Babel, un Babilon mai precis, al autodisoluției și autodistrugerii. Prințul danez, forțat să răzbune moartea tatălui său de stereotipurile culturale ale spațiului unde se mișcă, un spațiu confuz moral, ajunge captiv, precum toți eroii tragici, în bătălia dintre lex talionis și legea întoarcerii celuilalt obraz. Mesajul creștin din fundal al acestui mare text literar se află de dincolo de orice dubiu și va fi demonstrat, în lucrare, pornindu-se chiar de la sursele de inspirație ale lui Shakespeare. Ipoteza de lucru principală a cercetării noastre e aceea că, aidoma poveștii Turnului Babel, un mit al derutei și destrămării prin hybris, Hamlet rămâne o parabolă a ambiguității și căderii prin hybris.

Lecturi prealabile: William Shakespeare – Hamlet (familiarizare generală cu intriga și personajele).